18 dec. 2017

Spectacolul de colinde "TREI CRACIUNURI"



Cuvânt înainte 

la spectacolul de colinde "Trei Crăciunuri"


Preacucernice Părinte, dragi frați în Hristos, bine ați venit la spectacolul intitulat "Trei Crăciunuri", prin care se marchează totodată, după sfintele slujbe, începutul unui nou drum al parohiei noastre care, de astăzi, are un nou locaș de cult, un loc al nașterii lui Hristos, de unde putem să-L primim în Betleemul inimii noastre pe Cel far' de-nceput/ care s-a pogorât/ Si întru Fecioara S-a sălășluit".

Cum anul 2017 a fost dedicat de către Patriarhia Româna, mărturisitorilor și apărătorilor Ortodoxiei din temnițele comuniste, numele spectacolului nostru, "Trei Crăciunuri" este inspirat dintr-un capitol - cu același nume-, din scrierea mărturisitoare "Întoarcerea la Hristos" a lui Ioan Ianolide. Astfel vom porni cu colindul prin veac, poposind câte puțin de-a lungul vremurilor.

Primul Crăciun, al anului 1931, este o evocare a sărbătorilor trăite de Ioan Ianolide în copilărie, când, spune autorul, "Mă bucuram să văd colindătorii și priveam până-n taina din sălașul Betleemului"- Betleem care "era aici și pretutindeni, căci se petrecea în inima mea plăpândă." Atunci "Totul părea că răspândește sfințenie" și "Iisus plutea pretutindeni".
În paralel cu acest timp, programul nostru va cuprinde, în această primă parte, colinde tradiționale, unele cu iz arhaic, când este vestit omului că: "Dumnezeu Preasfântul/ Își trimise Fiul/ s-alunge pustiul" și "Fiul se-ntrupează/ Lumea luminează/ Fecioara Maria/ Naște pe Mesia".

Al doilea Crăciun este cel petrecut în temnițele comuniste. Mai întâi este evocat Crăciunul din închisoarea Piteștiului când, în 1949, a început Reeducarea, experiment prin care cei întemnițați erau torturați pentru a fi scos Hristos din inimile lor și a lăsa ieslea sufletului lor doar cu boii și asinii ideologiei umaniste.
Un alt Crăciun la închisoare este, mai apoi, pus în lumina jertfei celor închiși în penitenciarul spital de la Târgu Ocna, în 1951, unde au fost transferați cei care sufereau de tuberculoză. Atunci, mărturisește Ianolide, "dragostea dintre noi era puternică, încât n-o putea spulbera teroarea cumplită în care trăiam". "Rugăciunea, ca o scară cerească, cobora îngerii din ceruri pe pământ". "Am învățat acolo -spune mai departe, în aceeași evocare-, că nu numai rugăciunea unuia pentru altul este necesară, ci și dragostea, mărturisirea, cuvântul, îndemnul, exemplul, curajul și riscul de a purta povara celuilalt". Acolo a compus Valeriu Gafencu, frate de suflet al lui Ianolide, un colind dedicat Părintelui Gherasim Iscu, starețul Mănăstirii Tismana, care "se stingea ușor în acea noapte de Crăciun, viind tot mai mult cu cât se apropia de moarte". Versurile acestea sunt cântate în cea de a doua parte a spectacolului nostru, alături de alte colinde compuse în temnițele comuniste.

Al treilea Crăciun, după eliberare, este cel al anului 1981, când "tinerii erau angajați în acțiuni ateiste ori distructive, pentru a nu se gândi la sărbători". Atunci, cu doar câțiva ani înainte de a trece la Domnul, Ianolide simțea pulsul societății când erau "spulberate toate legăturile sufletești dintre oameni", când "un egoism feroce, indiferent, sadic a pus stăpânire pe noi" și "senzualismul a anulat sensibilitatea și frumusețea sufletească". "Regret colindele de altădată, -spunea Ianolide-, care sfințeau sufletele și nopțile de Crăciun. Ele rămâneau un reper și un îndreptar peste tot răul lumii. Regret datinile din străbuni, în splendoarea lor de poezie și sfințenie, căci datorită lor mi-am salvat sufletul din mocirla decadenței materialiste. Regret căldura sufletească a familiei de odinioară, unde revărsam tot ce era bun și frumos în noi."
Pentru noi, colindele din cea de treia partea a spectacolului, vor purta amprenta timpurilor noastre, în special după căderea comunismului din 1989. 
Conștienți de misiunea colindului, încercam să vi-l aducem în suflet urmând vestirii îngerești de la nașterea Pruncul Sfânt în ieslea de la Betleem. Suflet care este, așa cum ne spune poetul contemporan, Marius Iordăchioaia, precum un "brad de Crăciun/ un pom cu lumini de poveste/ ce nu știe nimeni în noi să le aprindă/ decât Copilul din iesle". Si pentru a fi "frați de Lumina" suntem îndemnați de a  "chema Numele Lui/ ca Steaua în piept să se-aprindă/ să-L aflu în tine, născut, pe Iisus/ e cea mai frumoasă colindă..."

Așadar, gazde mari, primiți cu colindul?

Programul de colinde:


PRIMUL CRĂCIUN


1. Sus boieri, nu mai dormiți


Sus boieri, nu mai dormiți
R: O lerui, Doamne
Vremea e să vă gătiți, (R)
Casa să v-o măturați, (R)
Masa să v-o încărcați (R) (x 2)

Nu dormiți în astă seară, (R)
Ci ședeți la privegheală, (R)
S-așteptam pe Domnul sfânt (R)
Ca să vie pe pământ (R) (x 2)

Tuturor ce sunt în casă (R)
Si se veselesc la masă (R)
Să le dea Hristos de toate (R)
Bucurie, sănătate. (R) (x 2)

2. Ia ieșiți boieri afară - Byzantion


Doamne, ler, Domnului, Doamne,
Ia ieșiți, boieri, afară!
Ia ieșiți, boieri, afară! 

Doamne, ler, Domnului, Doamne,
De vedeți ce se scoboară,
De vedeți ce se scoboară.

Doamne, ler, Domnului, Doamne,
Se scoboară doua flori,
Se scoboară doua flori.

Doamne, ler, Domnului, Doamne,
Da’ nu-s flori, că-s frățișori,
Da’ nu-s flori, că-s frățișori.

Doamne, ler, Domnului, Doamne,
Da-i Ion și Văsălie,
Da-i Ion și Văsălie.

Doamne, ler, Domnului, Doamne,
Se întorc de la robie,
Se întorc de la robie.

3. Sus la 'naltul cerului


 Sus la 'naltul ceruluiu, la mijlocul raiuluiu,
Corindeleși Doamne, corinde,
In vârfu' la nouă meri, arde-și nouă lumânări,
 Corindeleși Doamne, corinde,
Pică nouă picături, trei de vin și trei de mir,
Corindeleși Doamne, corinde,
Trei de apă limpejoară, să facă de-o băișoară
Corindeleși Doamne, corinde,
Dar în ea cine se scaldă, scaldă Bunul Dumnezeu,
Corindeleși Doamne, corinde,
Tot se scaldă, se’mbăieste, cu apa se limpezește,
Corindeleși Doamne, corinde,
Cu sfânt mir se miruiește, și cu vinul se grijește,
 Corindeleși Doamne, corinde,
Sus la 'naltul ceruluiu, la mijlocul raiuluiu,
Corindeleși Doamne, corinde.

4. Legănelul lui Iisus


Colo-n sus pe-un deal frumos,
Unde-i cerul luminos,
Într-un leagăn stă culcat,
Pruncul Maicii înfășat.

Refren: Leagăn verde, legăn-legănel,
Tot din lemn de păltinel. (x2)

Raza blând-a soarelui,
Scaldă Fața Domnului,
Vântul dulce tragănă,
Pruncul de mi-L leagănă. (R)

Cântă îngerii în cor,
Să vestească tuturor:
Astăzi Cerul s-a deschis,
Pe Hristos ni L-a trimis. ( R)

5. Cel făr' de neceput


Cel făr’ de-nceput
Cel făr’ de-nceput
Azi s-a pogorât
Si întru Fecioară s-a sălășluit.

R: Eru rem, eru rem,
eru reru reru rem
Leru-i Domn din cer.

De la răsărit
De la răsărit
Magii au venit
Daruri să aducă Stăpânului. 

Unde-i Împăratul
Unde-i Împăratul
Au întrebat
Si Irod atuncea mult s-a mâniat.

Magii au plecat 
Magii au plecat
Pe Irod lăsând
Steaua luminând și calea arătând.

6. Dumnezeu Preasfântul


Dumnezeu Preasfântul
Colindând pământul
A vrut să nu mai fie
Potop și urgie.

El făcu lumina
Blândă și senină
Si își trimise Fiul
S-alunge pustiul.

Fiul se-ntrupează
Lumea luminează
Fecioara Maria
Naște pe Mesia.

Dumnezeu Prea Bunul
Ne-a trimis Crăciunul
Cu har și bucurie
Si aici să fie.

 7. Tu ești lumina cea sfântă


Tu ești lumina cea sfântă
Precistă blagoslovită
Că ai născut pre Fiul Sfânt
Oamenilor pe pământu'.

Tu ești cinste îngerească
Si slavă apostolească
Biruința sihăstrească
Nădejdea călugărescă.

La toți sfinții ești cunună
Cu-al Tău Fiu împreună.
Toti se satură cu tine
De dumnezeiască pâine.

Tu ești izvor de viață
Adăpi bine cu dulceață
Si ești maica adevărată
C-ai născut Fiu făr'de tată.

8. Sfânt ești Doamne!/ Limbile să salte!


Limbile să salte
Cu cântări înalte.
R: Sfânt ești Doamne, miluiește-ne pe noi!

Să strige-n tărie
Glas de bucurie. (R)

Lăudând pe Domnul,
Să strige tot omul. (R)

Că Domnul e mare
Si împărat tare. (R)

Pe vârfuri de munte
S-aud glasuri multe. (R)

Cântați pe-mpăratul,
Că nu-i ca El altul. (R)

Dați rugi ne-ncetate,
Mila să-si arate. (R)

Spre noi ticăloșii
Si mult păcătoșii. (R)

Cântați, să-nţeleagă
Peste lume-largă, (R)

Că Dumnezeu poate
A-mpăraţi toate. (R) 

9. Îmbucură-te om bun


 1.Îmbucură-te om bun
Hoi, leru-i, leru-i Doamne(*)
C-am ajuns Sfântu’ Crăciun –
Hoi, leru-i Domn(**)
Eu vă spun la casa voastră(*)
Din Precista Maica noastră. (**)

2. S-o născut un Fiu frumos(*)
Pe Nume-L cheamă Hristos. (**)
În paiele grâului(*)
Şi-n florile fânului. (**)

3. Nu ca fiul domnilor, (*)
Ci-n poiata boilor. (**)
Încet, boii-L dudurară, (*)
Pântru coarne-L legănară. (**)

4. Toţi la El se închinară, (*)
Toţi la El se închinară, (**)
Toţi oamenii ce-au venit (*)
Din Apus şi Răsărit. (**)

5. Aceste zile senine(*)
Să le petreceţi cu bine. (**)
La mulţi ani, s-aveţi folos (*)
De Naşterea lui Hristos. (**)


10 Luatu-s-o, dusu-s-o (Transilvania)


Corindemi, Corindemi,
Luatu-s-o dusu-s-o.

2. Dumnezău cu Sân’ Pătru,
Dumnezau cu Sân’ Pătru,
Corindemi Corindemi,
La casa bogatului.

3. - Bună zâua bogat mare,
bună zâua bogat mare,
Corinde-mi, Corinde-mi,
Gata-i cina să cinăm?

4. - Gata-i, da’ nu-i pântru voi,
gata-i da nu-i pântru voi,
Corinde-mi Corinde-mi
Pântru domni mai mari ca voi.

5. Luatu-s-o dusu-s-o,
luatu-s-o dusu-s-o,
Corinde-mi, Corinde-mi,
La casa săracului.

6. - Bună sara om sărac,
bună sara om sărac.
Corinde-mi, Corinde-mi,
- Mulțam’ vouă călători.


7. Gata-i prânzu’ să-l prânzâm,
gata-i prânzu’ să-l prânzâm?
Corinde-mi, Corinde-mi,
- Prânzu-i gata puțânel.

8. Cât cu el nu ne-om ajunge,
cât cu el nu ne-om ajunge,
Corinde-mi Corinde-mi,
Merge-om-n sat ș-om mai aduci’.

9. Luatu-s-o dusu-s-o,
luatu-s-o dusu-s-o
Corinde-mi Corinde-mi,
Pe marjinea câmpului.

10. Când fu’ la mijloc da câmpu’,
când fu’ la mijloc da câmpu’
Corinde-mi, Corinde-mi,
Grăi dragu’ Dumnezău.

11. - Ia vezi Petru-n dreapta Mea,
ia vezi Petru-n dreapta Mea,
Corinde-mi Corinde-mi
Spune-mi Petre ce-i vedea.

12. - Văd casa săracului,
văd casa săracului,
Corinde-mi Corinde-mi
In mijlocul raiului.



AL DOILEA CRĂCIUN


11. Oaspeți cu azur în gene - Nichifor Crainic


Oaspeţi cu azur în gene,
Si zăpadă pe opinci,
Se iviră la ferastră,
Cu colinde şi tilinci.

Cântec legănat şi fraged,
Înfloriri de ghiocei,
Umbre mari ţineau isonul,
Albăstrind pe după ei.

Se părea că-n zvon de aripi,
Şi miros de tămâieri,
În colindă mi se-ngână,
Pui de om cu pui de cer.

Şi cântară, şi urară,
Şi plecară ca un dor,
Strălucea un puf de înger,
Risipind pe urma lor.

Si era o pace albă, -
Ca ninsoarea, și era,
O sfială ce din stele
Până-n inimi tremura.

Fă-mi-te numai ureche
Ca s-auzi, bătrân pământ:
Sus, în leagăn prins de stele,
Gângureşte Pruncul Sfânt. 

12. In inima robului - Valeriu Gafencu


1. Domnu-Şi face ieslea Lui
În noaptea Crăciunului,
În inima robului.
Flori de crin din ceruri plouă,
Peste ieslea Lui cea nouă.
Şi din flori picură rouă.

2. Cântă robii Domnului
Înjugaţi la jugul Lui,
Pe malul Trotuşului.
Dar cântarea lor e mută,
Că-i din suferinţă smulsă,
Şi-i cu rugăciuni crescută.

3. Stă un copilaş în zare,
Şi priveşte cu mirare
O fereastră de-nchisoare.
Lângă micul copilaş,
S-a oprit un îngeraş,
Ce-i şopteşte drăgălaş:

4. Azi Crăciunul s-a mutat
Din palat la închisoare,
Unde-I Domnu-ntemniţat.
Şi Copilul cel din zare,
A venit la închisoare,
Să trăiască Praznic mare. 

13. Sus la naltul cerului


Sus la naltul cerului
Sus la naltul cerului
suie robii Domnului,
vin convoi din temnița Aiudului.

Flori de lacrimi din cer cad,
Flori de lacrimi din cer cad,
plânge cetina de brad,
munții suri bătrâna frunte și-au plecat.

Stele ard sub pașii lor,
Stele ard sub pașii lor,
vântul zvon dă codrilor:
trece-n lanțuri ceata osândiților.

N-au avut aur curat,
N-au avut aur curat,
nici tămâie n-au aflat
deținuții pentru Pruncul de-mpărat.

Dar adus-au drept prinos
Dar adus-au drept prinos
Suflet dalb și luminos
slobozit din trupuri frânte nemilos.

La Hristos dac-au ajuns, 
La Hristos dac-au ajuns,
la picioare blând I-au pus
viața lor, urzită-n rugăciuni și plâns.

Sus la naltul cerului,
Sus la naltul cerului,
Sus la naltul cerului,
mucenicii Domnului
cer în ruga mântuirea neamului. 

14. Stele de argint se cern


Stele de argint se cern
Ler, Doame, ler.
Sfinte amintiri s-aștern,
Sfinte amintiri s-aștern.

Lumini din ceruri vin
Ler, Doame, ler.
Ninge liniștit și lin,
Ninge liniștit și lin.

Ca în vis rând pe rând
Ler, Doame, ler.
Ingeri albi cu pas de gând,
Ingeri albi cu pas de gând.

Împletesc lui Iisus
Ler, Doame, ler.
Din flori dalbe, dalbe sus,
Din flori dalbe, dalbe sus.

Coboară lin si sfânt
Ler, Doame, ler.
Pacea-ntregului pământ,
Pacea-ntregului pământ.

15. Colind pentru deținuți


Sus la Alba între creste,
A Aiudului poveste,
Îngerii în cor
Se adun' ușor
Să o dea de veste. (x2)

E-o poveste-adevarată,
Despre cum au fost odată,
Îngropați de vii,
Cei mai buni copii,
In mormânt de piatră.(x2)

Munți întregi de suferințe,
Doruri, foame, neputințe,
Si chin ne-ncetat
Greu v-au încercat
Sfânta tinerețe.(x2)

N-ati avut lăcașuri sfinte,
Nici odăjdii aurite,
Piept de muribund
V-a fost altar sfânt,
Zeghele vesminte.(x2)

Dat-ati pilda cum se moare
Pentru-o tară ca un soare,
Cum să fii oricând
Gata pe pământ
Pentru-o jertfă mare.(x2)

Au ucis în temniti crunte
Trupuri slabe și flămânde,
Insă nici un chin
Suflete de crin
N-a putut ucide.(x2)

Din adâncuri de morminte
Invia-vor oseminte,
Robii din Aiud,
Pentru neam plângând,
S-or ruga fierbinte.

Robii din Aiud,
La Hristos Cel Blând
Ducând lacrimi sfinte.


16. A venit și-aici Crăciunul - Radu Gyr


A venit si-aici Crăciunul, Florile dalbe,
Să ne mângăie surghiunul, Florile dalbe.
Cade albă nea
Peste viaţa mea,
Peste suflet ninge,
Cade albă nea,
Peste viaţa mea,
Care-aici se stinge.

Steaua prinde să lucească, Florile dalbe,
Peste ieslea-mpărătească, Florile dalbe,
Si din nou trei magi,
Varsă din desagi
Aur si tămâie.
Îngerii de sus,
Magilor le-au pus,
Cerul sub călcâie.

O Iisuse împărate, Florile dalbe,
Iartă greșeli și păcate, Florile dalbe.
Vin de-nchizi ușor
Rănile ce dor,
Visul ni-l descuie.
Noi Te-om aștepta,
Căci pe crucea Ta
Stăm bătuți în cuie.

Maica Domnului Curata, Florile dalbe,
Ad'o veste minunata, Florile dalbe.
Înflorească-n prag
Zâmbetul Tău drag
Ca o zi cu soare.
Zâmbetul Tău drag
L-așteptam în prag,
Noi, din închisoare.
  

AL TREILEA CRĂCIUN


17. Vin colindătorii


Vin colindătorii, cum veneau odată, lerui ler,
Să colinde-n seara asta minunată, lerui ler,
Dar li-i gura-i arsă și li-s ochii-n lacrimi, lerui ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, lerui ler.

Gazdelor creștine să-i primiți în casă, lerui ler,
Si cum se cuvine să-i poftiți la masă,lerui ler,
Ni-i trimite sfântul să ne-'ncerce mila, lerui ler,
Domnii mari de astăzi să-si deschidă vila, lerui ler.

Sovăielnic pasu', mâinile plăpânde, lerui ler,
Tremurat lii glasu, nu știu să colinde, lerui ler,
Dacă stau la poartă și nu zic nimica, lerui ler,
Domnilor de astăzi să v-apuce frica, lerui ler.

Mută-i întrebarea ce răsună afară, lerui ler,
Am murit degeaba, ce-ați făcut din țară, lerui ler,
Tot în frig și-n foame, tot cu mâini întinse, lerui ler,
Pe la porți străine, ce ne stau închise, lerui ler.

Vin colindătorii, cum veneau odată, lerui ler,
Să colinde în seara asta minunată, lerui ler,
Dar li-i gura-i arsă, și li-s ochii-n lacrimi, lerui ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, lerui ler.

18. Colindul colindelor - Adrian Păunescu


Mai e vreme de colinde,
Se mai poate, se mai poate,
Dacă sufletul rămâne
Cel mai mare dintre toate.

Dar colinda din colinde,
N-are roluri, n-are mască,
Şi pe ea tot omul lumii
E chemat să o rostească.

Steaua, Sorcova şi Capra,
Pluguşorul şi Ajunul,
Le vor învăţa copiii,
Nu le va uita niciunul.

În colindă, cel puternic
Şi cel sfânt este Cuvântul,
Cum uneşte într-o noapte
Omul, cerul şi pământul.

Noi prea multe ale noastre
Le-am pierdut la cotitură,
Prin colindele acestea
Revenim la starea pură.

Ca-ntr-o stampă din strătimpuri
Pe la geamuri sunt copiii,
Şi ies oamenii la ceruri,
Cu toţi morţii şi toţi viii.

N-am murit ca neam al lumii
În vreo clipă viforoasă,
Cât colindele colindă
Şi copiii sunt acasă.

Cum şi astăzi ne întoarcem
Şi pe prunci îi vom deprinde
Să nu uite niciodată
Oameni, ţară şi colinde.

Vin copiii să dezlege
Din obraji fantasme roşii,
Hei, primiţi-i cu colindul,
Că tresar în ei strămoşii.

Şi-i colindul semn heraldic
Şi-i cultură în mişcare,
Că prin el deschidem firea
Şi că spiritul nu moare.

Şi în sufletul prielnic
Pentru fapte osebite
Clopoţeii pun ninsoare,
Cerul, florile-şi trimite.

N-a murit colindul nostru,
Se mai poate, se mai poate,
Leru-i ler, florile dalbe,
La mulţi ani cu sănătate.

Scriitoarea Cornelia Popescu oferind colindătorilor o carte scrisă de dânsa


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu