Mic indrumar catehetic despre Taina Cununiei si despre divort

Lumea Credintei, anul VI, nr. 10 (63) octombrie 2008

Cununia

Semnificaţie

Cununia este taina prin care mirele şi mireasa, după chipul marii taine a unirii dintre Hristos şi Biserică, se unesc din iubire, pentru veşnicie, spre naştere şi creştere de prunci şi spre mântuire.

Spune Sfântul Simeon al Tesalonicului: 

„Nunta este darul lui Dumnezeu, dat după neputinţa noastră pentru facerea de copii până ce va sta această lume care este însoţită cu stricăciunea. Dumnezeu n-a voit ca starea noastră să fie precum cea dobitocească, din curgere scârbicioasă, dar pentru că ne-am făcut muritori de voia noastră, a lăsat starea neamului nostru tot într-acest chip a se lucra ca şi la dobitoace, ca să cunoaştem la ce am ajuns. Aceasta se va urma până ce va învia şi va face firea noastră nemuritoare Cel fără de stricăciune, Care a şi murit şi a înviat pentru noi. Drept aceea şi binecuvântează El însuşi Nunta, pentru a nu fi fără binecuvântare începutul vieţii noastre".

Temei scripturistic

Dintru început Dumnezeu a zidit bărbatul, pe Adam, apoi a zis Domnul Dumnezeu: 

„Nu este bine să fie omul singur, să-i facem ajutor asemenea lui" (Fac. 2, 18). 

Şi, luând o coastă din Adam, a creat femeia, pe Eva, şi a binecuvântat însoţirea celor doi zicând: 

„Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi" (Fac. 1, 28).

Mântuitorul, prin prezenţa Sa la nunta din Cana Galileii (Ioan 2, 1-11), unde a săvârşit prima minune prefăcând apa în vin, a ridicat Cununia la înălţimea de Taină a Bisericii, după chipul unirii Sale negrăite cu Mireasa-Biserica.

Impedimente la căsătorie

Cununia nu se poate săvârşi:

• dacă vârsta mirilor este sub 18 ani băiatul sau 16 ani fata;

• dacă oricare din miri este în vârstă de peste 60 de ani;

• dacă diferenţa între cei doi este mai mare de 15 ani;

• dacă unul din miri este schismatic, eretic sau păgân (musulman, evreu, budist etc);

• dacă vreunul din miri a depus voturile monahale sau a fost hirotonit celib;

• în lipsa consimţământului părinţilor sau al tutorilor;

• fără slujba prealabilă a logodnei;

• prin constrângere, răpire, înfricoşare sau înşelăciune;

• dacă vreunul din miri nu este în deplinătatea facultăţilor mintale (alienat mintal, schizofrenic etc);

• între rudenii de sânge (până la gradul 7 inclusiv, de exemplu: veri de gradul doi);

• între rude spirituale - năşia (până la gradul trei inclusiv) sau cei botezaţi împreună în aceeaşi apă;

• în timpul posturilor, în praznicele împărăteşti, între Naşterea Domnului şi Bobotează sau în Săptămâna Luminată;

• în lipsa „strigărilor" (anunţării cununiei în biserică) cu 8 zile înainte de cununie.

Alte rânduieli

Este bine ca slujba cununiei să fie săvârşită duminica, îndată după Sfânta Liturghie, iar mirii să participe şi să se împărtăşească, dacă au dezlegare de la duhovnic.

Mireasa se îmbracă în alb, simbolizând curăţia ei. 

Mirilor care nu şi-au păstrat fecioria nu li se pun cununiile pe cap.

Nu se cuvine creştinilor să facă petreceri de nuntă cu lăutari sau beţii. Masa de nuntă trebuie binecuvântată de preot, care este dator să-i îndemne pe nuntaşi la bună-cuviinţă.

***

Lumea Credintei, anul VI, nr. 11 (64) noiembrie 2008

Divorţul

Semnificaţie

Întruparea Mântuitorului a deschis drumul pentru nimicirea păcatului prin iubire. Iubirea aproapelui înseamnă şi răspunderea pentru mântuirea sufletului lui. Cu atât mai mult se cere acest lucru într-o căsătorie, unde jertfa pentru mântuirea sufletului celuilalt este mai presus de orice. Iubirea unui soţ pentru celălalt face ca iertarea greşelilor lui să nu fie o simplă trecere cu vederea sau o nesocotire a greşelii, ci o iertare ziditoare, spre mântuirea lui. Divorţul este practic o constatare a distrugerii iubirii, din pricina egoismului care nu lasă loc iertării.

Temei scripturistic

Mântuitorul zice celor ce îi spuneau că Moisi le-a dat voie să se despartă cu uşurătate de femeile lor:

 „ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă" (Mt. 19, 6), 

iar prin gura Sfântului Apostol Pavel zice: 

„legatu- te-ai cu femeia, nu căuta despărţirea" (1 Cor. 7, 27) 

şi 

„celor căsătoriţi nu eu, ci Domnul le porunceşte: femeia să nu se despartă de bărbat" (1 Cor. 7, 10). 

Domnul adaugă însă o îngăduinţă: 

„în afară de pricină de desfrânare" (Mt. 19, 9).

Pricini pentru care este îngăduit divorţul

Sfânta Taină a Cununiei uneşte aşadar pe cei doi miri până la moarte, divorţul nefiind îngăduit decât în împrejurări excepţionale:

• când unul dintre soţi atentează la viaţa celuilalt prin bătăi, lovituri periculoase, înfometare, împingere către suicid, claustrare, îngrozire şi ameninţare, toate făcute cu scopul ca moartea celuilalt să nu fie pusă în seama lui;

• când unul din soţi cade în apostazie;

• când unul din soţi cade în adulter. După dumnezeiescul Grigorie Teologul şi soţia are dreptul să-şi lase soţul care preacurveşte însă adaugă că mare dragoste arată acela dintre soţi care, din iubire de Dumnezeu, iartă pe cel ce a greşit, căci scris este: „vor fi amândoi un trup" (Mt 19, 5); însă, după legiurile împăratului Justinian, cel ce a căzut în preacurvie se trimite la mănăstire doi ani pentru pocăinţă, chiar dacă este bărbatul în cauză, după care cei doi vor rămâne împreună, căci celui înşelat nu i se dă posibilitatea altei căsătorii. In cazul în care cel aflat la pocăinţă în mănăstire moare mai înainte de împlinirea celor doi ani, celălalt este obligat să se călugărească (vezi nota la canonul 48 apostolic din Pidalion).

• când unul dintre soţi sileşte sau provoacă avortul, căci anulează scopul de căpătâi al căsătoriei şi pentru că avortul este crimă împotriva copilului nevinovat, dar şi pentru că riscul morţii femeii este foarte mare;

• dacă unul dintre ei se opune procreerii;

• când unul din soţi sileşte pe celălalt la perversiuni sexuale (sodomie, onanie, prostituţie);

• pentru pricina neputinţei (impotenţă) sau refuzul îndeplinirii datoriilor conjugale (nu se referă la neînţelegerile dintre soţi);

• pentru pricină de alienaţie mintală incurabilă;

• în cazul dispariţiei unuia dintre soţi de la domiciliu mai mult de 10 ani pe timp de război.

Divorţul se aplică obligatoriu în cazul în care se constată rudenia de sânge, cuscria, rudenia spirituală (au fost botezaţi împreună, la aceeaşi slujbă, cu aceeaşi apă - din acest motiv băieţii se botează separat şi fetele separat).

Este mare păcat înaintea lui Dumnezeu a divorţa cineva pe motivul că soţul (soţia) nu a adus zestrea promisă sau din cauza sărăciei în care trăiesc cei doi.

În Biserica noastră divorţul bisericesc se pronunţă prin hotărârea episcopului eparhiot, pe baza cererii celor interesaţi să se căsătorească a doua oară. Cererea trebuie însoţită de actul eliberat de judecătorie prin care a fost obţinut divorţul civil.