Mic indrumar catehetic despre Taina Sfântului Maslu

Lumea Credintei, anul VII, nr. 5 (70) mai 2009

Taina Sfântului Maslu

Semnificaţie

Boala pentru credincios nu-i numai un rezultat al păcatelor personale nemărturisite, ci şi un „canon". Taina Sf. Maslu e lucrarea sfântă săvârşită de către preoţii Bisericii, cu harul Sfântului Duh, spre tămăduirea, uşurarea suferinţelor trupeşti, iertarea păcatelor şi întărirea sufletească a credincioşilor bolnavi. Partea văzută constă din ungerea bolnavului cu untdelemn sfinţit prin puterea Sfântului Duh.

Temeiuri scripturistice

Mântuitorul a instituit această Sf. Taină când i-a trimis pe Apostoli la propovăduire: 

„Celor ce vor crede, aceste semne vor urma: în numele Meu, demoni vor izgoni, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi" (Marcu 16,17-18).

Sf. Apostoli au practicat Taina Sf. Maslu chiar de la prima lor propovăduire:

 „Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau" (Marcu 6,13). 

Urmând Apostolilor, episcopii şi preoţii au săvârşit şi ei această Sf. Taină, cum ne arată Sf. Ap. Iacob:

„Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi ei să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui" (Iacob 5,14-15).

Condiţiile săvârşirii:

• Sf. Maslu se poate săvârşi atât în biserică, cât şi în casa bolnavului. Se poate săvârşi în cazuri de mare nevoie pentru un bolnav anume, la cererea lui, dar şi pentru obştea credincioşilor.

• Sf. Maslu se săvârşeşte după ce bolnavul şi-a mărturisit păcatele şi se împărtăşeşte (dacă e cazul).

• La cei grav bolnavi e recomandat să se spovedească întreaga familie.

• Sf. Maslu se săvârşeşte de regulă în zilele de post (miercuri, vineri, în posturi). In orice caz, indiferent când se săvârşeşte, cei ce participă şi bolnavul vor să ţine post în acea zi.

• Se săvârşeşte obligatoriu de cel puţin doi preoţi.

Aspecte practice:

• Pentru săvârşirea Sf. Maslu credincioşii aduc strict făină albă de grâu şi untdelemn.

• La slujbă nu se pomenesc decât creştini ortodocşi vii.

• Pentru cei ce lipsesc din motive binecuvântate, rudele pot aduce haine ale lor, pentru ca preotul să le binecuvinteze şi să le însemneze cu untdelemn sfinţit.

• Ungerea (miruirea) credincioşilor se face de 7 ori, în chipul crucii, cu un beţişor înmuiat în untdelemnul sfinţit, în timpul citirii rugăciunii „Părinte Sfinte...". După tipic, bolnavul se unge la frunte, la gură, la nări, la urechi, pe piept, pe mâini şi pe tălpi.

• Untdelemnul de la Sf. Maslu trebuie păstrat cu cinste şi poate fi folosit numai pentru miruire ulterioară. Din făina şi cu untdelemn de la Sf. Maslu se face o turtiţă care se coace şi se mănâncă de către bolnav dimineaţa, după anafura şi aghiasmă.

Practici greşite:

• Nu trebuie ca slujba să fie scurtată prin eliminarea pericopelor din Apostol sau a rugăciunii „Părinte Sfinte ...", care se citeşte de şase ori.

• Nu se scurtează slujba nici citindu-se simultan mai multe Sf. Evanghelii sau rugăciuni, de un preot cu voce tare şi de alţii în taină.

• Sf. Maslu se face spre vindecarea trupului şi a sufletului. Cei ce cred şi afirmă că săvârşirea Sf. Maslu duce la moartea bolnavului hulesc împotriva Duhului Sfânt. Boala şi chinul pe patul de moarte sunt îngăduite de Dumnezeu, pentru păcate nemărturisite din uitare, spre mântuirea celui bolnav. Uşurarea şi mutarea la Domnul după săvârşirea Sf. Maslu înseamnă iertare şi bună nădejde de mântuire pentru acela.