Părintele Arsenie Boca evocat în cadrul "Anului comemorativ al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului". Biografie și cuvinte memorabile

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2017 drept Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română. Pentru aceasta parohia ortodoxă română "Toţi Sfinții" din Grenoble își propune să comemoreze în fiecare lună chipul unuia sau unora dintre personalitățile celor care au mărturisit şi apărat credinţa creştină ortodoxă în timpul regimului comunist. 

Astfel, în luna ianuarie, Părintele Ioan Căpuţan a evocat personalitatea Părintelui Arsenie Boca, cunoscut ca unul dintre cei mai mari duhovnici ai neamului romanesc din secolul XX, care a pătimit în gulagul comunist cât și pentru pictura sa profetică de la biserica din Drăgănescu, de lângă București. S-au trecut în revistă date biografice ale Părintelui Arsenie Boca, pe care le vom prezenta în continuare, și au fost distribuite în sală câteva fotografii ale Părintelui Arsenie Boca împreună cu cu cuvinte memorabile, pe care Părintele le-a spus în viaţa lui, și care sunt valabile și astăzi.

Biografia Părintelui Arsenie Boca cu detalierea unor episoade din viaţă

1910
- 29 septembrie: Se naşte într-o familie de ţărani simpli și credincioși, Iosif şi Cristina, în localitatea Vaţa de Sus, lângă Brad, judeţul Hunedoara, primind numele de botez Zian - un regionalism al numelui Ioan

1929
- Devine absolvent şi şef de promoţie al liceului "Avram Iancu" din Brad. Colegii îl numeau "sfântul", iar stejarul pe care îl plantează cu colegii la absolvire îi va purta numele: "Gorunul lui Zian".

1929 – 1933
- Urmează cursurile Institutului Teologic din Sibiu, unde este remarcat de profesori ca un student de elită. Aici îi devin cunoscute talentele sale de pictor şi de bun interpret la flaut.

1933
- Este trimis la Bucureşti de către Mitropolitul Nicolae Bălan pentru a urma Institutul de Belle-Arte. Cu această ocazie participă şi la cursurile de anatomie ale profesorului Francisc Rainer şi la prelegerile de mistică ale lui Nichifor Crainic. 

P. Arsenie cu fam. P. D. Stăniloae

- Îl ajută pe Părintele Dumitru Stăniloae la traducerea Filocaliei, realizând grafica primelor patru volume, care au apărut la Sibiu.

1935
– septembrie: Conform documentelor arhivei Arhiepiscopiei Sibiu este hirotonit întru citeț şi ipodiacon. Tot atunci este hirotonit diacon celib.

1939
- Merge la Muntele Athos unde stă trei luni. Experimentează viaţa duhovnicească de aici, postind 40 de zile. 

- La întoarcere din Muntele Athos aduce câteva manuscrise ale Filocaliei pe care, mai apoi, Părintele Dumitru Stăniloae le va traduce în limba romană. Astfel, Părintele Stăniloae și Părintele Arsenie Boca sunt numiți, pe drept cuvânt ctitori de frunte ai Filocaliei romanești. 

- Se închinoviază la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.

1940
– 3 mai: Are loc tunderea în monahism, când primeşte numele de Arsenie.

1942
- 10 aprilie: Părintele este hirotonit preot şi numit stareţ al mănăstirii.
- Mulți oameni l-au cunoscut pe Părintele Arsenie și dau mărturie despre el. Spre exemplu, în timpul războiului, când mulți erau plecați pe front, veneau foarte multe femei să întrebe ce se întâmplă cu soții lor pe front. Părintele ieșea în față, nemaiputând să discute cu fiecare în parte, și îi striga pe nume pe unii cărora le spunea să meargă acasă, să facă parastas, iar altora le spunea să îi aștepte pe cei plecați pe front, acasă. Toate se întâmplau întocmai cum le spunea Părintele.  

1943

 - La Izvorul Văii din Munții Făgăraș, pe Valea Sâmbetei, își face o scobitură într-o peșteră unde, mai târziu își va face o chilie și se va ascunde de Securitate.

1944
A plecat în Basarabia, la Chişinău, să înveţe pictura bisericească şi poleitul icoanelor. A revenit în ţară în primăvara anului 1945.

1945

Este arestat pentru prima oară de Securitate și  este anchetat la Râmnicul Vâlcea, unde scrie și o Autobiografie.

1946

Este arestat din nou și anchetat la Brașov

1948
- La 7 mai, de Izvorul Tămăduirii, Părintele slujește pentru ultima dată la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.

-  Patriarhul Iustinian, al României se gândește să-l facă episcop  însă este arestat de Securitate şi torturat, de data aceasta în Făgăraș 

1948
- 25 noiembrie: Este mutat la mănăstirea Prislop de către Mitropolitul Nicolae Bălan, al Ardealului, care încearcă să-l salveze din ghearele Securității, ce îl urmarea pentru că inițiase o adevărată mișcare de revigorare spirituală a națiunii romane. Este numit stareţ al acestei mănăstiri.

1949

- 8 mai: Face primul hram la Mănăstirea Prislop, pe care o va restaura, găsind-o într-o stare jalnică, după ce a fost părăsită de ultimii trei vieţuitori, călugări greco-catolici.

1950
- Prislopul devine mănăstire de maici. Părintele Arsenie nu mai este stareţ, ci rămâne duhovnic al mănăstirii, stareţa fiind numită monahia Zamfira.

1951

- 15 ianuarie: Părintele este arestat din nou de Securitate, fără nici un fel de ordin, fără nici un fel de judecată, fiind trimis la muncă la Canal. Aici avem mărturie de la oamenii cu care Părintele a făcut pușcărie și de la cei care au întocmit documente legale. În perioada în care Părintele a fost la Canal se întâmplă un lucru inexplicabil. Mama Părintelui moare și, în ziua în care era înmormântarea mamei Părintelui, Părintele cere voie gardienilor să îl lase patru ore să se odihnească după ce își va face norma de muncă. Gardianul îi îngăduie lucrul acesta. Dar, în timpul celor patru ore se face nevăzut.  Atunci a avut loc o adunare și o numărare a deținuților constatându-se că Părintele lipsește. După aceasta, Părintele reapare și, fiind întrebat unde a fost, răspunde că a fost la înmormântarea mamei lui. Crezându-l nebun, conducerea penitenciarului  a dat telefon la Poliția din Hălmagiu, unde era mama Părintelui, și de unde s-a primit confirmarea că a fost văzut la înmormântarea mamei sale. Deci, s-a întâmplat un lucru neexplicabil logic, lucru care face să fie ulterior eliberat deoarece gardienii spun că nu servește la nimic să fie închis întrucât este liber ori de câte ori vrea. 

1955

- Este din nou arestat la Timișoara și urmează 6 luni de detenție. Doi paznici ai Părintelui, care s-au convertit mai apoi, dau mărturie că într-o zi au venit doua femei la poarta pușcăriei să-și viziteze soții închiși acolo. Părintele le spune celor doi să meargă la poartă, căci sunt cele doua femei care ii așteaptă. El le-a precizat și numele lor și ce aduceau fiecare în sacoșă. Cei doi merg curioși și găsesc exact ceea ce le-a spus Părintele.

1952
- 17 martie - Părintele revine la Prislop, după ce a fost condamnat 9 luni (la Ocnele Mari şi la Canal).

1959
- Se desfiinţează Mănăstirea Prislop, maicile sunt alungate, la fel şi Părintele Arsenie, căruia i se interzice să mai slujească. Clădirea este transformată într-un cămin de bătrâni până în 1976, când se redeschide mănăstirea.

1961 

- După o lungă pribegie prin Bucureşti este angajat ca pictor muncitor la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor, participând la slujbe doar ca şi cântăreț.

1968

- Este pensionat și începe pictura bisericii de la Drăgănescu, la care se va osteni timp de 15 ani. Mulți specialiști consideră pictura Părintelui Arsenie ca fiind un testament prin care se arată multe lucruri chiar profetice. La Biserica Sfântul Elefterie din București, Părintele îl pictează pe Iisus, ca prunc în bratele Maicii Sale, în zeghe, și, deși securiștii erau tot timpul acolo, supraveghindu-l mereu, așa cum se spune în Scriptură, "ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască" (Luca, 24, 16), - n-au înțeles această lucrare.

1969 – 1989
- Deţine un atelier de pictură şi chilie la proaspătul înfiinţat aşezământ mănăstiresc de la Sinaia, într-o totală discreție.

- Nu va mai sluji niciodată Sfânta Liturghie ca ieromonah, deși vor fi mulți care îi vor cere lucrul acesta. Părintele Arsenie dă dovadă, însă, de multă smerenie, supunându-se până la capătul vieții ordinului nedrept al Episcopiei, dat la presiunile Securității, de a fi scos din cler și de a rămâne un simplu monah, fără a contesta vreo dată deciziile acesteia, și văzând în toate voia lui Dumnezeu.

1989 

- 28 noiembrie: Părintele trece la viața veșnică la Sinaia și este înmormântat la Prislop pe 4 decembrie 1989. De atunci şi până azi, credincioşii se adună an de an, în număr tot mai mare, la mormântul Părintelui pentru parastas, rugăciune şi comuniune.

Câteva dintre cuvintele alese ale Părintelui

- „Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.”

- „Cât asculţi de Dumnezeu, atât ascultă şi Dumnezeu de tine.”

- „Dumnezeu nu uită de om, cum uită omul de Dumnezeu.”

- „Doar Sfânta Liturghie mai ţine lumea.”

- „Cel mai greu păcat, veşnic fără iertare, este starea omului împotriva adevărului.”

- „Credinciosul în Dumnezeu depăşeşte limitele omului.”

- „Necredincioşii, spre ruşinea noastră, îşi cred necredinţei lor mai mult decât credem noi credinţa noastră.”

- „Iertând, ştergi ce ierţi. Ce ierţi la altul, ţie ţi se şterge. Judecata aceasta te scoate de sub judecată.”

- ‚Înzestrările lui Dumnezeu nu sunt date ca simple ornamente de care să ne bucurăm numai noi.”

- „Voi ştiţi despre Iisus o mulţime de lucruri, dar nu-L ştiţi pe El. Şi până nu-L găseşti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ţi găseşti nici sensul tău, nici sensul lumii.”

- „Necazurile vieţii sunt un grai mai aspru al lui Dumnezeu către oamenii mai grei sau mai vicleni la minte.”

- „Păcatele se înregistrează în codul genetic al fiecăruia.”

- „Dacă nu poţi vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, vorbeşte cu Dumnezeu despre ei.”

- „Sunt multe chipuri de a intra în Împărăţia lui Dumnezeu, dar numai o singură uşă: Iisus.”

- „Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.”

- „Creştinismul nu e numai o afacere de Duminică, ci e o strădanie de toate zilele.”

- În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă.

- Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie!

- Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

- Mustrarea învinge, dar nu convinge.

- Bobul lui de grâu se preschimbă în tăciune, iar el se crede grâu nedreptăţit.

- Dacă tot trebuie să suferim, măcar să nu suferim zadarnic.

- Unii dintre călugări nu sunt călugări, ci cuiere de haine călugăreşti.

- Fiecare dintre noi ducem un necredincios în spate.

- Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse.

Reportaje video

Viata și minunile Părintelui Arsenie Boca (film documentar)

Părintele Arsenie Boca - Cuvinte de mântuire

LEGĂTURI: 

- Părintele Arsenie Boca, Sfântul Ardealului

- Fundatia crestina Arsenie Boca

En français:

- Biographie de Arsenie Boca

- Sur le chemin d'un Saint: Père Arsène [Arsène Boca]