Spectacolul de colinde "TREI CRACIUNURI"

Cuvânt înainte 

la spectacolul de colinde "Trei Crăciunuri"

Preacucernice Părinte, dragi frați în Hristos, bine ați venit la spectacolul intitulat "Trei Crăciunuri", prin care se marchează totodată, după sfintele slujbe, începutul unui nou drum al parohiei noastre care, de astăzi, are un nou locaș de cult, un loc al nașterii lui Hristos, de unde putem să-L primim în Betleemul inimii noastre pe Cel far' de-nceput/ care s-a pogorât/ Si întru Fecioara S-a sălășluit".

Cum anul 2017 a fost dedicat de către Patriarhia Româna, mărturisitorilor și apărătorilor Ortodoxiei din temnițele comuniste, numele spectacolului nostru, "Trei Crăciunuri" este inspirat dintr-un capitol - cu același nume-, din scrierea mărturisitoare "Întoarcerea la Hristos" a lui Ioan Ianolide. Astfel vom porni cu colindul prin veac, poposind câte puțin de-a lungul vremurilor.

Primul Crăciun, al anului 1931, este o evocare a sărbătorilor trăite de Ioan Ianolide în copilărie, când, spune autorul, "Mă bucuram să văd colindătorii și priveam până-n taina din sălașul Betleemului"- Betleem care "era aici și pretutindeni, căci se petrecea în inima mea plăpândă." Atunci "Totul părea că răspândește sfințenie" și "Iisus plutea pretutindeni".
În paralel cu acest timp, programul nostru va cuprinde, în această primă parte, colinde tradiționale, unele cu iz arhaic, când este vestit omului că: "Dumnezeu Preasfântul/ Își trimise Fiul/ s-alunge pustiul" și "Fiul se-ntrupează/ Lumea luminează/ Fecioara Maria/ Naște pe Mesia".

Al doilea Crăciun este cel petrecut în temnițele comuniste. Mai întâi este evocat Crăciunul din închisoarea Piteștiului când, în 1949, a început Reeducarea, experiment prin care cei întemnițați erau torturați pentru a fi scos Hristos din inimile lor și a lăsa ieslea sufletului lor doar cu boii și asinii ideologiei umaniste.

Un alt Crăciun la închisoare este, mai apoi, pus în lumina jertfei celor închiși în penitenciarul spital de la Târgu Ocna, în 1951, unde au fost transferați cei care sufereau de tuberculoză. Atunci, mărturisește Ianolide, "dragostea dintre noi era puternică, încât n-o putea spulbera teroarea cumplită în care trăiam". "Rugăciunea, ca o scară cerească, cobora îngerii din ceruri pe pământ". "Am învățat acolo -spune mai departe, în aceeași evocare-, că nu numai rugăciunea unuia pentru altul este necesară, ci și dragostea, mărturisirea, cuvântul, îndemnul, exemplul, curajul și riscul de a purta povara celuilalt". Acolo a compus Valeriu Gafencu, frate de suflet al lui Ianolide, un colind dedicat Părintelui Gherasim Iscu, starețul Mănăstirii Tismana, care "se stingea ușor în acea noapte de Crăciun, viind tot mai mult cu cât se apropia de moarte". Versurile acestea sunt cântate în cea de a doua parte a spectacolului nostru, alături de alte colinde compuse în temnițele comuniste.

Al treilea Crăciun, după eliberare, este cel al anului 1981, când "tinerii erau angajați în acțiuni ateiste ori distructive, pentru a nu se gândi la sărbători". Atunci, cu doar câțiva ani înainte de a trece la Domnul, Ianolide simțea pulsul societății când erau "spulberate toate legăturile sufletești dintre oameni", când "un egoism feroce, indiferent, sadic a pus stăpânire pe noi" și "senzualismul a anulat sensibilitatea și frumusețea sufletească". "Regret colindele de altădată, -spunea Ianolide-, care sfințeau sufletele și nopțile de Crăciun. Ele rămâneau un reper și un îndreptar peste tot răul lumii. Regret datinile din străbuni, în splendoarea lor de poezie și sfințenie, căci datorită lor mi-am salvat sufletul din mocirla decadenței materialiste. Regret căldura sufletească a familiei de odinioară, unde revărsam tot ce era bun și frumos în noi."

Pentru noi, colindele din cea de treia partea a spectacolului, vor purta amprenta timpurilor noastre, în special după căderea comunismului din 1989. 

Conștienți de misiunea colindului, încercam să vi-l aducem în suflet urmând vestirii îngerești de la nașterea Pruncul Sfânt în ieslea de la Betleem. Suflet care este, așa cum ne spune poetul contemporan, Marius Iordăchioaia, precum un "brad de Crăciun/ un pom cu lumini de poveste/ ce nu știe nimeni în noi să le aprindă/ decât Copilul din iesle". Si pentru a fi "frați de Lumina" suntem îndemnați de a  "chema Numele Lui/ ca Steaua în piept să se-aprindă/ să-L aflu în tine, născut, pe Iisus/ e cea mai frumoasă colindă..."

Așadar, gazde mari, primiți cu colindul?

Programul de colinde:

PRIMUL CRĂCIUN

1. Sus boieri, nu mai dormiți

Sus boieri, nu mai dormiți

R: O lerui, Doamne

Vremea e să vă gătiți, (R)

Casa să v-o măturați, (R)

Masa să v-o încărcați (R) (x 2)

Nu dormiți în astă seară, (R)

Ci ședeți la privegheală, (R)

S-așteptam pe Domnul sfânt (R)

Ca să vie pe pământ (R) (x 2)

Tuturor ce sunt în casă (R)

Si se veselesc la masă (R)

Să le dea Hristos de toate (R)

Bucurie, sănătate. (R) (x 2)

2. Ia ieșiți boieri afară - Byzantion

Doamne, ler, Domnului, Doamne,

Ia ieșiți, boieri, afară!

Ia ieșiți, boieri, afară! 

Doamne, ler, Domnului, Doamne,

De vedeți ce se scoboară,

De vedeți ce se scoboară.

Doamne, ler, Domnului, Doamne,

Se scoboară doua flori,

Se scoboară doua flori.

Doamne, ler, Domnului, Doamne,

Da’ nu-s flori, că-s frățișori,

Da’ nu-s flori, că-s frățișori.

Doamne, ler, Domnului, Doamne,

Da-i Ion și Văsălie,

Da-i Ion și Văsălie.

Doamne, ler, Domnului, Doamne,

Se întorc de la robie,

Se întorc de la robie.

3. Sus la 'naltul cerului

 Sus la 'naltul ceruluiu, la mijlocul raiuluiu,

Corindeleși Doamne, corinde,

In vârfu' la nouă meri, arde-și nouă lumânări,

 Corindeleși Doamne, corinde,

Pică nouă picături, trei de vin și trei de mir,

Corindeleși Doamne, corinde,

Trei de apă limpejoară, să facă de-o băișoară

Corindeleși Doamne, corinde,

Dar în ea cine se scaldă, scaldă Bunul Dumnezeu,

Corindeleși Doamne, corinde,

Tot se scaldă, se’mbăieste, cu apa se limpezește,

Corindeleși Doamne, corinde,

Cu sfânt mir se miruiește, și cu vinul se grijește,

 Corindeleși Doamne, corinde,

Sus la 'naltul ceruluiu, la mijlocul raiuluiu,

Corindeleși Doamne, corinde.

4. Legănelul lui Iisus

Colo-n sus pe-un deal frumos,

Unde-i cerul luminos,

Într-un leagăn stă culcat,

Pruncul Maicii înfășat.

Refren: Leagăn verde, legăn-legănel,

Tot din lemn de păltinel. (x2)

Raza blând-a soarelui,

Scaldă Fața Domnului,

Vântul dulce tragănă,

Pruncul de mi-L leagănă. (R)

Cântă îngerii în cor,

Să vestească tuturor:

Astăzi Cerul s-a deschis,

Pe Hristos ni L-a trimis. ( R)

5. Cel făr' de neceput

Cel făr’ de-nceput
Cel făr’ de-nceput
Azi s-a pogorât
Si întru Fecioară s-a sălășluit.

R: Eru rem, eru rem,

eru reru reru rem

Leru-i Domn din cer.

De la răsărit

De la răsărit

Magii au venit

Daruri să aducă Stăpânului. 

Unde-i Împăratul

Unde-i Împăratul

Au întrebat

Si Irod atuncea mult s-a mâniat.

Magii au plecat 

Magii au plecat

Pe Irod lăsând

Steaua luminând și calea arătând.

6. Dumnezeu Preasfântul

Dumnezeu Preasfântul

Colindând pământul

A vrut să nu mai fie

Potop și urgie.

El făcu lumina

Blândă și senină

Si își trimise Fiul

S-alunge pustiul.

Fiul se-ntrupează

Lumea luminează

Fecioara Maria

Naște pe Mesia.

Dumnezeu Prea Bunul

Ne-a trimis Crăciunul

Cu har și bucurie

Si aici să fie.

 7. Tu ești lumina cea sfântă

Tu ești lumina cea sfântă
Precistă blagoslovită
Că ai născut pre Fiul Sfânt
Oamenilor pe pământu'.

Tu ești cinste îngerească

Si slavă apostolească

Biruința sihăstrească

Nădejdea călugărescă.

La toți sfinții ești cunună

Cu-al Tău Fiu împreună.

Toti se satură cu tine

De dumnezeiască pâine.

Tu ești izvor de viață

Adăpi bine cu dulceață

Si ești maica adevărată

C-ai născut Fiu făr'de tată.

8. Sfânt ești Doamne!/ Limbile să salte!

Limbile să salte

Cu cântări înalte.

R: Sfânt ești Doamne, miluiește-ne pe noi!

Să strige-n tărie

Glas de bucurie. (R)

Lăudând pe Domnul,

Să strige tot omul. (R)

Că Domnul e mare

Si împărat tare. (R)

Pe vârfuri de munte

S-aud glasuri multe. (R)

Cântați pe-mpăratul,

Că nu-i ca El altul. (R)

Dați rugi ne-ncetate,

Mila să-si arate. (R)

Spre noi ticăloșii

Si mult păcătoșii. (R)

Cântați, să-nţeleagă

Peste lume-largă, (R)

Că Dumnezeu poate

A-mpăraţi toate. (R) 

9. Îmbucură-te om bun

 1.Îmbucură-te om bun

Hoi, leru-i, leru-i Doamne(*)

C-am ajuns Sfântu’ Crăciun –

Hoi, leru-i Domn(**)

Eu vă spun la casa voastră(*)

Din Precista Maica noastră. (**)

2. S-o născut un Fiu frumos(*)

Pe Nume-L cheamă Hristos. (**)

În paiele grâului(*)

Şi-n florile fânului. (**)

3. Nu ca fiul domnilor, (*)

Ci-n poiata boilor. (**)

Încet, boii-L dudurară, (*)

Pântru coarne-L legănară. (**)

4. Toţi la El se închinară, (*)

Toţi la El se închinară, (**)

Toţi oamenii ce-au venit (*)

Din Apus şi Răsărit. (**)

5. Aceste zile senine(*)

Să le petreceţi cu bine. (**)

La mulţi ani, s-aveţi folos (*)

De Naşterea lui Hristos. (**)

10 Luatu-s-o, dusu-s-o (Transilvania)

1. Luatu-s-o dusu-s-o,

luatu-s-o dusu-s-o,

Corindemi, Corindemi,

Luatu-s-o dusu-s-o.

2. Dumnezău cu Sân’ Pătru,

Dumnezau cu Sân’ Pătru,

Corindemi Corindemi,

La casa bogatului.

3. - Bună zâua bogat mare,

bună zâua bogat mare,

Corinde-mi, Corinde-mi,

Gata-i cina să cinăm?

4. - Gata-i, da’ nu-i pântru voi,

gata-i da nu-i pântru voi,

Corinde-mi Corinde-mi

Pântru domni mai mari ca voi.

5. Luatu-s-o dusu-s-o,

luatu-s-o dusu-s-o,

Corinde-mi, Corinde-mi,

La casa săracului.

6. - Bună sara om sărac,

bună sara om sărac.

Corinde-mi, Corinde-mi,

- Mulțam’ vouă călători.

7. Gata-i prânzu’ să-l prânzâm,

gata-i prânzu’ să-l prânzâm?

Corinde-mi, Corinde-mi,

- Prânzu-i gata puțânel.

8. Cât cu el nu ne-om ajunge,

cât cu el nu ne-om ajunge,

Corinde-mi Corinde-mi,

Merge-om-n sat ș-om mai aduci’.

9. Luatu-s-o dusu-s-o,

luatu-s-o dusu-s-o

Corinde-mi Corinde-mi,

Pe marjinea câmpului.

10. Când fu’ la mijloc da câmpu’,

când fu’ la mijloc da câmpu’

Corinde-mi, Corinde-mi,

Grăi dragu’ Dumnezău.

11. - Ia vezi Petru-n dreapta Mea,

ia vezi Petru-n dreapta Mea,

Corinde-mi Corinde-mi

Spune-mi Petre ce-i vedea.

12. - Văd casa săracului,

văd casa săracului,

Corinde-mi Corinde-mi

In mijlocul raiului.

AL DOILEA CRĂCIUN

11. Oaspeți cu azur în gene - Nichifor Crainic

Oaspeţi cu azur în gene,

Si zăpadă pe opinci,

Se iviră la ferastră,

Cu colinde şi tilinci.

Cântec legănat şi fraged,

Înfloriri de ghiocei,

Umbre mari ţineau isonul,

Albăstrind pe după ei.

Se părea că-n zvon de aripi,

Şi miros de tămâieri,

În colindă mi se-ngână,

Pui de om cu pui de cer.

Şi cântară, şi urară,

Şi plecară ca un dor,

Strălucea un puf de înger,

Risipind pe urma lor.

Si era o pace albă, -

Ca ninsoarea, și era,

O sfială ce din stele

Până-n inimi tremura.

Fă-mi-te numai ureche

Ca s-auzi, bătrân pământ:

Sus, în leagăn prins de stele,

Gângureşte Pruncul Sfânt. 

12. In inima robului - Valeriu Gafencu

1. Domnu-Şi face ieslea Lui

În noaptea Crăciunului,

În inima robului.

Flori de crin din ceruri plouă,

Peste ieslea Lui cea nouă.

Şi din flori picură rouă.

2. Cântă robii Domnului

Înjugaţi la jugul Lui,

Pe malul Trotuşului.

Dar cântarea lor e mută,

Că-i din suferinţă smulsă,

Şi-i cu rugăciuni crescută.

3. Stă un copilaş în zare,

Şi priveşte cu mirare

O fereastră de-nchisoare.

Lângă micul copilaş,

S-a oprit un îngeraş,

Ce-i şopteşte drăgălaş:

4. Azi Crăciunul s-a mutat

Din palat la închisoare,

Unde-I Domnu-ntemniţat.

Şi Copilul cel din zare,

A venit la închisoare,

Să trăiască Praznic mare. 

13. Sus la naltul cerului

Sus la naltul cerului

Sus la naltul cerului

suie robii Domnului,

vin convoi din temnița Aiudului.

Flori de lacrimi din cer cad,

Flori de lacrimi din cer cad,

plânge cetina de brad,

munții suri bătrâna frunte și-au plecat.

Stele ard sub pașii lor,

Stele ard sub pașii lor,

vântul zvon dă codrilor:

trece-n lanțuri ceata osândiților.

N-au avut aur curat,

N-au avut aur curat,

nici tămâie n-au aflat

deținuții pentru Pruncul de-mpărat.

Dar adus-au drept prinos

Dar adus-au drept prinos

Suflet dalb și luminos

slobozit din trupuri frânte nemilos.

La Hristos dac-au ajuns, 

La Hristos dac-au ajuns,

la picioare blând I-au pus

viața lor, urzită-n rugăciuni și plâns.

Sus la naltul cerului,

Sus la naltul cerului,

Sus la naltul cerului,

mucenicii Domnului

cer în ruga mântuirea neamului. 

14. Stele de argint se cern

Stele de argint se cern

Ler, Doame, ler.

Sfinte amintiri s-aștern,

Sfinte amintiri s-aștern.

Lumini din ceruri vin

Ler, Doame, ler.

Ninge liniștit și lin,

Ninge liniștit și lin.

Ca în vis rând pe rând

Ler, Doame, ler.

Ingeri albi cu pas de gând,

Ingeri albi cu pas de gând.

Împletesc lui Iisus

Ler, Doame, ler.

Din flori dalbe, dalbe sus,

Din flori dalbe, dalbe sus.

Coboară lin si sfânt

Ler, Doame, ler.

Pacea-ntregului pământ,

Pacea-ntregului pământ.

15. Colind pentru deținuți

Sus la Alba între creste,

A Aiudului poveste,

Îngerii în cor

Se adun' ușor

Să o dea de veste. (x2)

E-o poveste-adevarată,

Despre cum au fost odată,

Îngropați de vii,

Cei mai buni copii,

In mormânt de piatră.(x2)

Munți întregi de suferințe,

Doruri, foame, neputințe,

Si chin ne-ncetat

Greu v-au încercat

Sfânta tinerețe.(x2)

N-ati avut lăcașuri sfinte,

Nici odăjdii aurite,

Piept de muribund

V-a fost altar sfânt,

Zeghele vesminte.(x2)

Dat-ati pilda cum se moare

Pentru-o tară ca un soare,

Cum să fii oricând

Gata pe pământ

Pentru-o jertfă mare.(x2)

Au ucis în temniti crunte

Trupuri slabe și flămânde,

Insă nici un chin

Suflete de crin

N-a putut ucide.(x2)

Din adâncuri de morminte

Invia-vor oseminte,

Robii din Aiud,

Pentru neam plângând,

S-or ruga fierbinte.

Robii din Aiud,

La Hristos Cel Blând

Ducând lacrimi sfinte.

16. A venit și-aici Crăciunul - Radu Gyr

A venit si-aici Crăciunul, Florile dalbe,

Să ne mângăie surghiunul, Florile dalbe.

Cade albă nea

Peste viaţa mea,

Peste suflet ninge,

Cade albă nea,

Peste viaţa mea,

Care-aici se stinge.

Steaua prinde să lucească, Florile dalbe,

Peste ieslea-mpărătească, Florile dalbe,

Si din nou trei magi,

Varsă din desagi

Aur si tămâie.

Îngerii de sus,

Magilor le-au pus,

Cerul sub călcâie.

O Iisuse împărate, Florile dalbe,

Iartă greșeli și păcate, Florile dalbe.

Vin de-nchizi ușor

Rănile ce dor,

Visul ni-l descuie.

Noi Te-om aștepta,

Căci pe crucea Ta

Stăm bătuți în cuie.

Maica Domnului Curata, Florile dalbe,

Ad'o veste minunata, Florile dalbe.

Înflorească-n prag

Zâmbetul Tău drag

Ca o zi cu soare.

Zâmbetul Tău drag

L-așteptam în prag,

Noi, din închisoare.

  

AL TREILEA CRĂCIUN

17. Vin colindătorii

Vin colindătorii, cum veneau odată, lerui ler,

Să colinde-n seara asta minunată, lerui ler,

Dar li-i gura-i arsă și li-s ochii-n lacrimi, lerui ler,

Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, lerui ler.

Gazdelor creștine să-i primiți în casă, lerui ler,

Si cum se cuvine să-i poftiți la masă,lerui ler,

Ni-i trimite sfântul să ne-'ncerce mila, lerui ler,

Domnii mari de astăzi să-si deschidă vila, lerui ler.

Sovăielnic pasu', mâinile plăpânde, lerui ler,

Tremurat lii glasu, nu știu să colinde, lerui ler,

Dacă stau la poartă și nu zic nimica, lerui ler,

Domnilor de astăzi să v-apuce frica, lerui ler.

Mută-i întrebarea ce răsună afară, lerui ler,

Am murit degeaba, ce-ați făcut din țară, lerui ler,

Tot în frig și-n foame, tot cu mâini întinse, lerui ler,

Pe la porți străine, ce ne stau închise, lerui ler.

Vin colindătorii, cum veneau odată, lerui ler,

Să colinde în seara asta minunată, lerui ler,

Dar li-i gura-i arsă, și li-s ochii-n lacrimi, lerui ler,

Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, lerui ler.

18. Colindul colindelor - Adrian Păunescu

Mai e vreme de colinde,
Se mai poate, se mai poate,
Dacă sufletul rămâne
Cel mai mare dintre toate.

Dar colinda din colinde,
N-are roluri, n-are mască,
Şi pe ea tot omul lumii
E chemat să o rostească.

Steaua, Sorcova şi Capra,

Pluguşorul şi Ajunul,

Le vor învăţa copiii,

Nu le va uita niciunul.

În colindă, cel puternic
Şi cel sfânt este Cuvântul,
Cum uneşte într-o noapte
Omul, cerul şi pământul.

Noi prea multe ale noastre
Le-am pierdut la cotitură,
Prin colindele acestea
Revenim la starea pură.

Ca-ntr-o stampă din strătimpuri
Pe la geamuri sunt copiii,
Şi ies oamenii la ceruri,
Cu toţi morţii şi toţi viii.

N-am murit ca neam al lumii
În vreo clipă viforoasă,
Cât colindele colindă
Şi copiii sunt acasă.

Cum şi astăzi ne întoarcem
Şi pe prunci îi vom deprinde
Să nu uite niciodată
Oameni, ţară şi colinde.

Vin copiii să dezlege

Din obraji fantasme roşii,

Hei, primiţi-i cu colindul,

Că tresar în ei strămoşii.

Şi-i colindul semn heraldic

Şi-i cultură în mişcare,

Că prin el deschidem firea

Şi că spiritul nu moare.

Şi în sufletul prielnic

Pentru fapte osebite

Clopoţeii pun ninsoare,

Cerul, florile-şi trimite.

N-a murit colindul nostru,
Se mai poate, se mai poate,
Leru-i ler, florile dalbe,
La mulţi ani cu sănătate.

Scriitoarea Cornelia Popescu oferind colindătorilor o carte scrisă de dânsa