Cuvânt la Duminica Tuturor Sfinților
Dumineca Tuturor Sfinților este închinată celor care au avut o viață dedicată integral lui Dumnezeu. Si, am să vă spun din capul locului că un sfânt nu este un oracol, nu este o persoană specializată în minuni, ci este o persoană, un om cucerit de frumusețea viețuirii în Hristos. Acest lucru înseamnă să fi sfânt: să fi cucerit, să fi plin de Hristos.
Un mare gânditor francez, spunea un lucru foarte frumos, că nu există decât o singură tristețe și, anume, aceea de a nu fi sfânt. Sunt convins că marea majoritate dintre dumneavoastră ați auzit de faptul că este o mare tristețe să nu fi inteligent, este o mare tristețe să nu fi frumos, este o mare tristețe să nu fi împlinit din punct de vedere personal, este o mare tristețe să nu-ți întemeiezi o familie și, aș putea continua în linia aceasta, cu mai multe feluri de tristeți. Din păcate nu prea ați auzit vorbindu-se despre tristețea de a nu fi sfânt. Este - aș putea spune într-o exprimare mai metaforică -, singura dintre tristețile neclasificate de omenire, este singura neinventariată printre tristețile cu care putem să trăim noi, oamenii. Eu, personal, nu am auzit pe nimeni să-mi spună: "Părinte, sunt trist pentru că nu sunt sfânt". Ne plângem că suntem păcătoși, ne mulțumește faptul că nu suntem așa de buni pe cum ne cere Hristos, însă niciodată nu ne exprimăm tristețea de a nu fi sfinți. Si, să știți că Dumnezeu, pe fiecare dintre noi, ne-a chemat să fim sfinți.
Din
păcate percepția noastră asupra ceea ce înseamnă sfințenie este una
eronată, una greșită. Noi credem că a fi sfânt înseamnă a fi un fel de
superman în lumea credinței sau, a fi sfânt înseamnă ceva intangibil, nu
te poți atinge de persoana respectivă. Si am să vă spun că este
adevărat, că această percepție a pătruns în mentalul nostru colectiv, și
suntem foarte obișnuiți cu ea. Nu spunem noi, în momentul în care
greșim, și când cineva ne atrage atenția că ar trebui să facem mult mai
mult, mult mai bine - care este replica noastră de serviciu, cum spunem?
- "Doar nu sunt sfânt! Nu-mi cereți foarte mult; doar sfinții pot să fie foarte buni, foarte plini de dragoste". Să știți că percepția aceasta este una foarte greșită!
Sfinții au fost oameni ca și noi, încă unii dintre ei am putea spune că au fost mai păcătoși decât noi, și îmi vine în minte viața Sfintei Maria Egipteanca. Ea a fost, iertați-mi expresia, o prostituată de serviciu. Nici măcar nu își trăia plăcerile trupului pe bani, ci pur și simplu vroia numai să și le satisfacă. Nu aștepta nici un fel de recompensă. Într-o asemenea stare de decadentă morală ajunsese. Însă, prin pocăință, prin părere de rău, prin întoarcere radicală la Dumnezeu și la trăirea Evangheliei, această femeie, dintr-una desfrânată și una prostituată, a ajuns o mare sfântă, încât călugărul Zosima, care avea ani mulți în mănăstire, avea multă rugăciune și multă curăție a minții și a inimii, s-a minunat când a descoperit-o pe femeia aceasta după 47 de ani de nevoință în pustiu, s-a minunat, a rămas mut în fața sfințeniei pe care o avea această femeie, și a rugat-o să-i povestească viața, să-i spună cum a putut să ajungă la un asemenea grad de sfințenie, la o asemenea înălțime, amplitudine, a vieții duhovnicești, încât ea, Maria Egipteanca, atunci când își ridica mâinile la rugăciune se înălța de la pământ. Mai mult decât atâta, pe călugărul Zosima nu l-a văzut niciodată, și, ce credeți? Femeia aceasta, fostă desfrânată, ajungând la o stare de sfințenie, îl cheamă pe nume pe călugărul Zosima, fără să-l fi cunoscut vre-o dată.
Sfinții au fost oameni ca și noi, încă unii dintre ei am putea spune că au fost mai păcătoși decât noi, și îmi vine în minte viața Sfintei Maria Egipteanca. Ea a fost, iertați-mi expresia, o prostituată de serviciu. Nici măcar nu își trăia plăcerile trupului pe bani, ci pur și simplu vroia numai să și le satisfacă. Nu aștepta nici un fel de recompensă. Într-o asemenea stare de decadentă morală ajunsese. Însă, prin pocăință, prin părere de rău, prin întoarcere radicală la Dumnezeu și la trăirea Evangheliei, această femeie, dintr-una desfrânată și una prostituată, a ajuns o mare sfântă, încât călugărul Zosima, care avea ani mulți în mănăstire, avea multă rugăciune și multă curăție a minții și a inimii, s-a minunat când a descoperit-o pe femeia aceasta după 47 de ani de nevoință în pustiu, s-a minunat, a rămas mut în fața sfințeniei pe care o avea această femeie, și a rugat-o să-i povestească viața, să-i spună cum a putut să ajungă la un asemenea grad de sfințenie, la o asemenea înălțime, amplitudine, a vieții duhovnicești, încât ea, Maria Egipteanca, atunci când își ridica mâinile la rugăciune se înălța de la pământ. Mai mult decât atâta, pe călugărul Zosima nu l-a văzut niciodată, și, ce credeți? Femeia aceasta, fostă desfrânată, ajungând la o stare de sfințenie, îl cheamă pe nume pe călugărul Zosima, fără să-l fi cunoscut vre-o dată.
Vedeți
cum oameni păcătoși au reușit prin lăsarea în spate a păcatului, prin
renunțarea la mizeria, la mocirla aceasta a păcatului, au fost în stare
să ajungă la sfințenie?! Eu v-am dat numai un exemplu, dar sunt atâtea,
nenumărate cazuri de oameni păcătoși care au ajuns sfinți. Si Dumnezeu
ni-i pune la îndemnă. De ce? Ca să nu deznădăjduim, să nu credem că
sfințenia este apanajul, este privilegiul numai a unor oameni aleși, pe
care Dumnezeu i-a selectat și le-a spus: "tu să fi sfânt!". Nu! Toți suntem chemați la sfințenie!
In Sfânta Liturghie spunem: "sfintele -vouă- sfinților".
Să știți că noi toți suntem sfinți în virtutea Tainei Botezului pe care
toți l-am primit. Un copil scos imediat din cristelniță, după ce a fost
afundat în apă în numele Sfintei Treimi, nașul, când îl ia în brațe pe
acel copil, să știți că este sfânt. Si toți am fost, toți am primit
sfințenia în viața noastră. Trist este că pe măsură ce îmbătrânim noi
stingem această lumină a sfințeniei, diminuăm strălucirea ei, nu mai
avem aceeași frumusețe ca a unui prunc, ca a unui copilaș. Uitați-vă, de
ce ne sunt dragi copilașii, de ce chipul unui copilaș, privirea lui
este cea care te înseninează? Pentru că acel chip, al acelui copilaș, nu
este umbrit de păcat. Chiar dacă și copiii au micile lor păcate,
totuși harul lui Dumnezeu, pe care l-au primit prin Botez, este în plină
strălucire, și asta dă o plină frumusețe în sufletele copilașilor.
Prin urmare, toți am avut un moment în viața noastră în care am fost sfinți, și toți avem această potențialitate de a redeveni sfinți. Rămâne la latitudinea noastră să muncim, să ne nevoim să devenim sfinți, și nu mai avem nici o scuză, indiferent cât de păcătoși am fi, indiferent în ce abis al păcatului ne-am afundat, nu mai avem nici o scuză că nu putem să ne ridicăm să fim oameni sfinți, de vreme ce au fost în istoria Bisericii noastre atâția sfinți, care din tălhari, din hoți, din prostituate, desfrânați, au ajuns pe culmile cele mai minunate și mai deosebite ale sfințeniei.
De aceea, ar fi bine să dăm la o parte această percepție eronată asupra a ceea ce înseamnă sfințenie. A fi sfânt nu înseamnă cineva care e un fel de superman în lumea credinței, nici un specializat în minuni, nici un oracol care îți citește gândurile, îți vede inima, simțirile și îți profețește cam ce ți se va întâmpla în viață. Sfântul nu înseamnă așa ceva! Sfântul este cel care e plin de Hristos, este plin de harul Duhului Sfânt, viața lui este îndumnezeită, centrul vieții lui este Hristos. Totul din ceea ce este lumesc și efemer pălește în fața dorului după Hristos. Acest lucru înseamnă a fi un om sfânt!
Prin urmare, toți am avut un moment în viața noastră în care am fost sfinți, și toți avem această potențialitate de a redeveni sfinți. Rămâne la latitudinea noastră să muncim, să ne nevoim să devenim sfinți, și nu mai avem nici o scuză, indiferent cât de păcătoși am fi, indiferent în ce abis al păcatului ne-am afundat, nu mai avem nici o scuză că nu putem să ne ridicăm să fim oameni sfinți, de vreme ce au fost în istoria Bisericii noastre atâția sfinți, care din tălhari, din hoți, din prostituate, desfrânați, au ajuns pe culmile cele mai minunate și mai deosebite ale sfințeniei.
De aceea, ar fi bine să dăm la o parte această percepție eronată asupra a ceea ce înseamnă sfințenie. A fi sfânt nu înseamnă cineva care e un fel de superman în lumea credinței, nici un specializat în minuni, nici un oracol care îți citește gândurile, îți vede inima, simțirile și îți profețește cam ce ți se va întâmpla în viață. Sfântul nu înseamnă așa ceva! Sfântul este cel care e plin de Hristos, este plin de harul Duhului Sfânt, viața lui este îndumnezeită, centrul vieții lui este Hristos. Totul din ceea ce este lumesc și efemer pălește în fața dorului după Hristos. Acest lucru înseamnă a fi un om sfânt!
Si,
desigur, ca să înțelegem și mai bine ce înseamnă a fi un om sfânt, aș
vrea să ne gândim la câteva lucruri absolut esențiale. Două le consider
mai importante, și din cele două se mai răsfiră câte ceva foarte
important.
In primul rând a fi sfânt înseamnă a fi
cucerit de Hristos, viața ta este plină de Hristos, centrul vieții tale
este Hristos. Nimic nu este mai important: nici cariera ta, nici
inteligenta ta, nici experiența pe care o ai, nici măcar propria ta
familie. Vedeți ce ne spune Hristos în evanghelia de astăzi: "Cel
ce-şi iubeşte pe tatăl său ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu
este vrednic de Mine; cel ce-şi iubeşte pe fiul său ori pe fiica sa mai
mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea
sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine"(Matei 10 37-38) ?! Si, Apostolul "Petru, răspunzând, I-a zis: „Iată, noi pe toate le-am lăsat şi Ţi-am urmat Ţie." (Matei 19, 27) Toate, ne spune Apostolul, sunt pagubă în comparație cu Hristos.
In
al doilea rând, sfântul este, dacă vreți, gingășia, noblețea, bunătatea
întruchipată. Sigur, noi nu am întâlnit, poate am întâlnit oameni cu o
viață sfântă, dar sfinți, la modul real, întâlnim doar în moaștele lor.
Dumnezeu așa rânduiește ca și după moartea lor, sfinții să fie vii prin
moaștele lor, prin trupurile lor care sunt purtătoare de har, purtătoare
de lumină. Sfântul niciodată nu intră cu buldozerul în sufletul nostru,
chiar dacă am avea nevoie, unii dintre noi, de anumite reparații
capitale la nivelul sufletului nostru. Sfântul este gingaș și, cu
delicatețe, ne destupă cărăruile conștiinței noastre, și ne ajută pe noi
înșine să vedem unde suntem. Si, mai mult, în preajma unui sfânt
trăiești un firesc, parcă îți povestești mai ușor sufletul, frământările
tale. Sigur, fiecare dintre voi ați întâlnit oameni cu viață
duhovnicească, duhovnici în preajma cărora parcă simți că primești o
lumină, parcă simți că ochii, privirea lor, sunt cele care te ajută să
te deschizi. Si tu însuți, fără nici un fel de efort, iți faci
spovedania sufletului tău și simit așa, o ușurare. Si, mai mult decât
atâta, în preajma unui om sfânt nu te inhibi, nu te blochezi.
Dimpotrivă, totul se destupă în sufletul tău și devii deschis, devii
permeabil, poți să vorbești despre sufletul tău, despre frământările,
păcatele și neajunsurile pe care le ai, ca om care cauți să te apropii
mai mult de Dumnezeu.
Eu foarte puțin v-am putut spune
despre ceea ce înseamnă a fi un om sfânt, pentru că nici eu nu mă pricep
să vă vorbesc despre sfințenie, că n-am ajuns la starea aceasta de a fi
un om sfânt. Mă lupt și eu, mă nevoiesc, și îl rog pe bunul Dumnezeu ca
fiecare dintre dumneavoastră să ajung un om sfânt. Si, nu uitați de
lucrul acesta, pe care l-a spus un gânditor francez, Leon Bloy: "nu există tristețe mai mare decât faptul de a nu fi sfânt". Chiar, întrebați-vă și poate vă gândiți la această tristețe, anume, de a nu fi sfânt.
Tot
un alt gânditor, de data aceasta de al nostru [Emil Cioran n.n.], am
putea spune aproape ateu sau cu căutări metafizice, să vedeți ce exprimă el în ceea ce privește
sfințenia. Poate a spus-o mai bine decât noi, cei credincioși: "Parcă mult mai bine era fără sfinți. Ne-am fi văzut atunci fiecare de treburile noastre, și eram veseli de imperfecțiune". Vedeți ce surprinde omul acesta? Sfinții, totuși, ne încurcă!
- spune el, în gândirea lui. Adică sfinții ne încurcă în treburile
noastre omenești, ne cam strică socotelile, ne smulg din trăirile
acestea ale pământului și ale celor trecătoare, ale celor lumești, ne
"tulbură". Desigur, prin ceea ce a spus, acest gânditor se exprimă
peiorativ față de sfinți; nu avea nevoie de sfinți pentru că îl
încurcau, și parcă îl deranjau din neperfecțiunea, din nedesăvârșirea pe
care el ar fi vrut să o eternizeze, să o înveșnicească. Vedeți, dacă
noi luăm citatul acesta și îl citim un pic pe dos de cum l-a gândit
acest autor cu căutări metafizice, da, sfinții ne smulg din chingile grijilor acestei
lumi și ne ajută să ne desăvârșim, să fim mai buni. Si ei sunt modelul,
sunt paradigma la care noi ne uităm. Sfântul este cel care a împlinit
cel mai bine tot ceea ce înseamnă a fi om, cu toate potențialitățile lui
activate. Sfântul este un om desăvârșit, un om împlinit, un om
îndumnezeit, plin de harul lui Dumnezeu.
De aceea,
duminica de astăzi, dedicată Tuturor Sfinților este cea care ne invită
la sfințenie. Toți am fost sfinți, după cum v-am spus; important este să
recuperăm această stare de sfințenie. Si o putem recupera prin
spovedanie, prin împărtășanie, prin rugăciune, prin viață bună, și prin
foarte multă atenție față de dragostea față de semenii noștri! Mare
atenție! Pierdem sfințenia ori de câte ori judecăm, ori de cate ori
suntem răzbunători și credem că suntem mai buni decât semenii noștri.
Deja am pierdut startul spre sfințenie. Suntem undeva înecați în
întunecimea aceasta a păcatului. Si toți să avem mare grijă că prin
atitudinea noastră, prin comportamentul nostru, nu cumva să rănim
sufletele semenilor noștri.
Sfinții erau foarte
gingași, și vă dau ca exemplu pe Sfântul Dimitrie Basarabov, ocrotitorul
Bucureștilor, care era păstor de oi și, din greșeală, cu piciorul lui
drept a călcat peste o păsărică. Si, atât de tare s-a întristat încât
și-a luat el canon, pedeapsă, ca toată viața lui să umble desculț cu
piciorul drept, pentru că a fost neatent, ucigând o păsărică. Vă dați
seama câtă gingășie avea acest om față de creație, față de lumea
necuvântătoarelor? Cu atât mai mult ni se cere să avem gingășia aceasta
față de oameni! Sau, Sfântul Calinic de la Cernica, era așa de bun și
era și sărac, ca episcop, că nu avea bani să-i ajute pe cei nevoiași,
care veneau să-i ceară un bănuț, și el plângea de durere că nu poate
să-i ajute. Nu trecea nepăsător, spunându-le așa, rapid, la iuțeală: "nu am ce să-ți dau, iartă-mă, nu pot să te ajut cu nimic".
Nu! El însuși se prihănea, se învinovățea că ar fi trebuit să aibă
ceva, din sărăcia lui să dea celui care i-a cerut ajutor. Vedeți, câtă
gingășie este în sfinți!
Rezum ceea ce am spus acuma: a
fi sfânt nu înseamnă un superman în lumea credinței, nu înseamnă o
persoană specializată în minuni, nici un oracol, ci, a fi sfânt înseamnă
a fi cucerit de Hristos, a Îl lasă pe Hristos să devină centrul vieții
tale, tu însuți să fi plin de Hristos. Să mergem și noi să lucrăm pe
calea sfințeniei! Amin!
LEGATURI:
Lumina Lumii:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu